Încercare de record pe Piatra Arsă cu Orbea Gain

0
177
views

Primul gând după ce am primit la test noua Orbea Gain, una dintre primele cursiere cu asistență electrică ce au apărut pe piață, a fost ca testul adevărat cu ea să îl fac pe urcarea din Sinaia la Piatra Arsă, probabil urcarea mea preferată pe care am făcut-o de nenumărate ori (de 14 ori apare pe Strava) cu cursiera normală și pe care mă duc oricând găsesc 4-5 ore libere.

Impresiile generale despre Orbea Gain D50 le găsiți în testul publicat deja, astfel că aici aș dori să povestesc doar experiența urcării la efort maxim cu o cursieră electrică.

O să reiau pe scurt doar sentimentul pe care mi l-a dat de la bun început Gain. Cu motorul situat în butucul spate, bicicleta reușește să păstreze nealterată senzația de cursieră iar asistența primită este extrem de non-invazivă. Lipsește senzația aceea de putere pe care o regăsim la MTB-urile extrem de potente. Totul este ca un vânt convenabil din spate a cărui viteză se reglează în 3 poziții. Practic, mai ales în modurile economic și normal, după 2-300 m ești tentat să uiți că ești pe o electrică, cu atât mai mult cu cât zumzetul motorului este foarte mic și nu folosește cadrul ca pe o cutie de rezonanță ca la modelele cu acționare din pedalier.

Piatra Arsă e o urcare lungă, ce totalizează cam 23 km cu 1100 m diferență de nivel și este potrivită pentru că ”are de toate”, adică pe parcursul ei se întâlnesc toate tipurile de situații, de la pante mari de peste 10-12%, trecând prin pantele uzuale de 6-8% până la bucățile valonate de pe platoul Bucegilor și chiar o mică coborâre pe DN înainte de a intra pe Transbucegi. După părerea mea e greu de găsit un loc mai bun pentru test.

Scopul a fost clar: să văd în primul rând cu cât îmi pot îmbunătăți timpul meu făcut pe o bicicletă normală, care era de 1.15.50 și în cazul în care reușesc, dar eram cam 50% sigur doar că se poate, să văd cu cât aș putea să bat KOM-ul, adică recordul pe această urcare, obținut de Alex Stancu în 1.02.20. Pentru a avea date exacte am montat pe Gain pedalele Garmin Vector 2s ce măsoară puterea, cea mai relevantă măsură a efortului depus. Evident, tura urma să fie trecută ca tură de eBike pentru a nu intra în clasamentele de pe Strava iar pentru calcule ideea era să fac un segment nou identic dar de eBike. Iată ce a ieșit:

După cum se vede, am reușit să bat KOM-ul dar nu cu mult, cu puțin peste 2 minute. Dar acest lucru e irelevant, ce ne interesează e cum a fost față de o cursieră normală pe care am pedalat tot eu. Am pus mai sus datele din Strava pentru tura cu Gain, o tură cu putere medie asemănătoare și tura în care am obținut recordul meu personal.

După cum se vede, puterea medie obținută cu Gain este de 244 W, mult mai puțin decât aș fi pariat că voi obține. Dar mă așteptam totuși și la asta, deși am dat tot ce am putut, deoarece totuși senzația mea e că asistența, acolo unde își face treaba, nu te lasă să dai totuși chiar tot ce poți. E ciudat de explicat, trebuie să te urci pe eBike să înțelegi. Cu toate astea, nici bicicleta asta și niciun eBike pe care m-am dat vreodată nu pot să țină viteza lor maximă de 25 km/h pe urcare, au cumva nevoie de o cadență foarte mare, dacă se pedalează în forță nu fac față atât de bine.

Tura relevantă este una cu o putere medie doar puțin mai mare, de 252 W, dar se poate observa că ambele ture au avut un puls mediu de 151, respectiv 150 bpm, ceea ce spune că efortul meu cardio a fost cam același. În cazul recordului personal am avut o medie de 273 W, considerabil mai mare, lucru reflectat și în pulsul de 157 bpm.

Valorile ce ne interesează cel mai mult sunt însă viteza medie și VAM (viteza pe altitudine). Avem astfel o viteză medie de 22.8 km/h cu Gain față de 16.6 pe cursiera normală și 18.2 în cazul recordului. Avem astfel o îmbunătățire a vitezei medii cu 37.34% la putere echivalentă și cu 25.27% față de efortul meu maxim. La VAM avem un impresionant 1075 m/h cu Gain față de 788 la putere echivalentă respectiv 864 la efort maxim. Reiese o îmbunătățire de 36.72%, respectiv 24.42%.

Din punctul meu de vedere îmbunătățirile mi se par foarte mari, chiar dacă doar din timpul final nu sunt atât de evidente. Se poate vedea că ele sunt consistente la viteza medie și VAM, puțin în favoare vitezei. Acest lucru aș putea să îl pun pe seama faptului că pe urcările foarte abrupte asistența se simte ceva mai puțin. Totuși am observat că majoritatea lumii s-a așteptat la un ajutor și mai mare. Bicicletele electrice nu funcționează însă așa, ele necesită totuși un efort considerabil și nu dau acces pe traseele dificile chiar oricui care nu e familiarizat cu ciclismul.

Ce e interesant de observat e și cadența medie, care e de 87 cu Gain față de 76/80 cu cursiera normală. Acest lucru îl pun pe seama faptului că motorul electric se comportă mai bine cu cât cadența e mai mare, lucru pe care l-am sesizat pe toate eBike-urile pe care m-am dat. În plus, diferența mare de cadență ar putea fi și motivul pentru care nu am putut să țin pe Gain o putere medie mai mare, nefiind în ”sweet spot”-ul personal. Dar un factor important e că vorbim și de altă bicicletă cu o altă geometrie, adică nu e ca și cum ai pune un motor pe cursiera mea.

Nu în ultimul rând trebuie să amintesc diferența impresionantă de greutate: 14.5 kg pentru Gain versus 7.6 kg cursiera mea, lucru deloc de neglijat în tabloul general.

Cel mai important lucru e cum s-a simțit bicicleta. Din punctul meu de vedere, panta preferată a ei începe de acolo de unde în mod normal nu mai poți ține peste 25 km/h (pentru că peste viteza asta asistența se oprește). Momentul acesta depinde de fiecare, la mine e probabil pe la 3-4%, la unii poate fi pe la 2%, la alții mai sus… Cert e că pe plat mai nimeni nu merge cu o cursieră sub 25, așa că în situația aceea putem considera Gain ca fiind o cursieră normală. Revenind la idee, odată ce viteza scade sub 25 km/h, asistența își face efectul imediat și eficiența e maximă. Odată cu creșterea pantei, când se depășesc 6-7%, viteza cheie de 25 km/h devine tot mai greu de menținut și scade, astfel că pe la 8-9% personal puteam păstra un 15-16 km/h. Situația devine mai dificilă puțin la pantele foarte mari, peste 10-12%, unde practic mergeam cu 1-2 km/h peste viteza mea normală.

Am urcat având pornit pe computerul Garmin Edge 820 segmentul live, în concurs cu Alex Stancu și timpul său de KOM. Strava Live permite o cursă virtuală în care te întreci efectiv cu persoana respectivă, nu doar cu o medie a vitezei sale. Dacă el a lăsat pedala mai moale câștigi, dacă el a sprintat pierzi dacă nu sprintezi… e foarte interesant. Practic descoperi stilul său, unii merg constant, alții accelerează puternic la un gât mai abrupt și se taie la ieșire… În cazul nostru relevant e unde câștigam secunde, unde nu și unde pierdeam.

După cum am scris ceva mai sus, pe pantele medii asistența face treaba excelentă, astfel că am câștigat constant secunde pe serpentinele din Sinaia spre Moroieni ajungând în vârful lor cu un avans de aproximativ 1 minut. Urmează o mică coborâre unde nu am mai beneficiat de niciun avantaj, poate doar cel al anvelopelor de 28 și al frânelor pe disc, astfel că am reușit să pierd doar 2-3 secunde. Urcarea serioasă din intersecție până în Dichiu a fost o succesiune de momente în care luam avans constant de câte 2-3 secunde pe minut, însă pe cele câteva gâturi abrupte avansul se oprea, uneori pierzând chiar 1-2 secunde. Am ajuns în Șaua Dichiului cu un avans destul de bun de aproape 3 minute.

Spre Piatra Arsă urmează însă și bucata de platou, cu porțiuni unde se merge cu viteze foarte mari. Imediat ce am ajuns acolo, evident, în ciuda efortului mare, mergeam cu 33-35 km/h pe bucăți unde știu că și eu merg cu 40 pe cursiera mea. Cronometrul a început să se modifice în favoarea lui Alex în mod violent iar eu am fost convins nu doar că nu voi reuși sub 1 h (ceea ce speram oarecum) dar eram în pericol chiar să pierd KOM-ul.

Finalul traseului e o urcare de cam 1 km exact pe placul motorului, urmată de o mică coborâre cu 700 m înainte de finish și o urcare chiar în capăt pentru 3-400 m. Cumva acolo am început să recuperez serios, am observat de multe ori că lumea pe bucata aceea e deja obosită și nu mai trage, lucru absolut normal dacă nu ești cu Strava Live pe ghidon. Eu având acest minunat instrument am văzut că e șansa mea și mi-am adunat ultimele puteri, astfel că am mai recuperat vreo 15-20 de secunde într-o mare agonie, la final computerul anunțând KOM cu un timp de aproximativ 1 h – odată urcată tura timpul se poate modifica de obicei cu câteva secunde față de cel anunțat instantaneu.

Cam asta e povestea turei cu Orbea Gain la Piatra Arsă, din care eu zic că putem trage niște concluzii interesante: Gain, la fel ca orice alt eBike, te ajută dar nu muncește în locul tău. Mai jos e o prezentare video a experienței trăite. Mai multe, după cum spuneam și la început, găsiți în articolul despre bicicletă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here