Haibike AllMTN 7.0: asistentul meu personal din 2018

0
327
views

Orice persoană angrenată într-o amplă activitate sportivă are cu siguranță nevoie de susținere hardware, în cazul de față, bicicleta electrică. Și mi-am permis să folosesc termenul de hardware tocmai că se asociază atât de bine cu descrierea bicicletei: electrică. Această amplă activitate o voi descrie în cele ce urmează: ture montane cu persoane aproape în fiecare weekend al anului, ture în timpul săptămânii pentru realizarea de fotoreportaje și teste cu diverse componente sau accesorii, ieșiri ocazionale pentru vindecarea sufletului și ieșiri experimentale pe ploaie, noroi și zăpadă ca să vedem cum se descurcă noua tehnologie în condiții vitrege. Este lesne de înțeles că această bicicletă, deși a ajuns la mine pe la începutul verii 2018, nu a avut o viață ușoară. A suferit și ceva upgrade-uri, o suferință desigur artificială în sensul conotației frazei anterioare: frâne mult mai potente, upgrade-ul de la TRP-urile cu 4 pistoane în etrier la Magura MT7 tot cu 4 pistoane în etrier dar semnificativ mai mari, o transmisie 1×12 NX Eagle – de la NX-ul cu 11 pinioane, brațe ale angrenajului mai scurte – de 165mm față de cele stock de 175mm, ghidon și șa ergonomice – construite special pentru e-bike-uri. Altceva în afară de toate acestea nu am considerat că merită a fi înlocuite.

Moment de respiro.
Puțină joacă cu ceea are natura de oferit.
Pozăreală pe la lacuri.

Un lucru ce ar trebui menționat din capul locului când vine vorba despre bicicletele Haibike din această serie este că nemții nu pun deloc accentul pe sportivitate, ci pe confort și siguranță. Asta înseamnă că bicicleta aceasta este stabilă la fel ca o locomotivă, un factor oferit atât de greutatea mare, de 26 de kg, cât și de geometria lungă. Suspensiile sunt gândite pentru a te zdruncina cât mai puțin posibil, iar cursa de 150mm este arhisuficientă chiar și pentru cele mai dificile pasaje. Cu un headtube poziționat la 66 de grade, am reușit să cobor absolut orice secțiune mi-a trecut prin minte și pe care am întâlnit-o în periplurile mele pe munte, ceea ce am considerat că este un plus. În fond, bicicleta aceasta, la fel ca orice alt lucru din lumea înconjurătoare, reprezintă un compromis: sacrifici săriturile, whip-urile, joaca aceea nebună pentru o tură în confort absolut și într-o stabilitate pe care poate doar o bicicletă de downhill sau un motor de enduro le mai pot oferi.

Imagini pe care mi le-aș face poster.
Și unele mai puțin plăcute: să cari 26 de kg în spinare peste copaci căzuți, se poate transforma în supraviețuire dacă nu se termină rapid.
De nedescris în cuvinte sentimentele pe care le trăiești în astfel de situații.

Între noi fie vorba, dintre toate cele înșirate mai sus, greutatea exagerat de mare este cea care m-a deranjat mai tot timpul, în special datorită faptului că sacrficiă un pic și din autonomia acumulatorului integrat, de 500Wh. Acolo unde o bicicletă electrică hardtail cu anvelope de 29×2.2 încă mai are un 15% din autonomie, Haibike-ul îți spune la revedere și-ți închide ecranul în nas, lăsându-te să îți duci singur crucea. Din fericire, alegerea transmisiei 1×12 cu pinion de 50 de dinți s-a dovedit a fi una fericită pentru aceste situații, căci cu pinionul de 42 de dinți, era destul de greu să miști bicicleta asta când dădeai piept cu o urcare mai lină. Pentru cei care nu cunosc, foaia de 16 dinți de la Bosch împreună cu demultiplicatorul aflat în cutiuța neagră, echivalează cu o foaie de 42 de dinți, așadar, măricică. Este și motivul pentru care mă gândesc serios să trec la o foaie de 14 dinți, iar în acest fel să am echivalentul unei foi de 36 de dinți. Nu doar că voi urca pe porțiuni și mai extreme (deși setup-ul actual mi se pare arhisuficient), dar în cazul în care acumulatorul va fi supt de energie până la ultimul strop, voi putea mișca greutatea bicicletei care rulează pe anvelope late cu presiune joasă într-un mod mai decent pentru condiția umană.

Prosteală pe stânci. În realitate era mult mai abrupt. 🙂
The King…
Se poartă în sezonul 2019: o mânecă suflecată.

Altfel, cu bicicleta asta am trecut chiar prin orice situație imaginabilă, de la pedalatul în noroi adânc care se ridica până la nivelul butucului, la push-bike-ul prin zapadă de un metru, până la zile cu 8 ore de ploaie sau ture cu temperaturi de sub minus 5 grade. Brrrr! A fost greu, dar frumos. Cui nu-i place să iasă un pic din cotidian? Important este că întreg sistemul s-a descurcat bine, asta însemnând că nu am avut probleme de ordin tehnic sau… electric. Prețul bicicletei, de peste 4.000 de euro, nu este neapărat unul accesibil, însă dacă iei toate avantajele în considerare începi să înțelegi de ce plătești această sumă. AllMTN 7.0 a fost printre cele mai stabile și confortabile biciclete electrice pe care am avut ocazia să le testez în 2018. A fost un an bun, fără dubii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here