Connect with us

Pe pistele de biciclete din Germania, departe de România din orice punct de vedere

Reportaje

Pe pistele de biciclete din Germania, departe de România din orice punct de vedere

Cu siguranță nu mă pot numi biciclist urban și chiar dacă în trecut foloseam bicicleta pentru a mă deplasa prin București, de cele mai multe ori eram pe un mountainbike. Apoi ne-am mutat la Câmpulung Muscel, lăsând orașul în urmă, o zonă în care te poți deplasa nestingherit cu bicicleta mai pe oriunde, fără să fii stresat de claxoanele șoferilor. Aici de regulă primești unul de atenționare când urmează să fii depășit, lucru cu care sunt total de acord. La țară lumea este obișnuită cu bicicliștii pe marginea drumului, iar în oraș parcă au suficientă răbdare să aștepte în spatele tău până ce-ți găsești direcția. În fine, îmi aduc perfect aminte vremurile când mă deplasam cu bicicleta prin București: prin anii 98-2000 era exact ca la Câmpulung, nu aveai niciun stres. Apoi treptat, de la an la an, am început să simt aglomerația, nervii întinși la maxim și lipsa de răbdare. Totuși, cei care pedalează zilnic prin București susțin că șoferii au devenit mai toleranți și mai înțelegători, dar asta este doar o parte a problemei.

E-bike-ul este ideal prin oraș atunci când nu vrei să ajungi transpirat la muncă. Altfel, mi se pare că limitarea de 25 km/h te cam ține-n loc. Eu prefer să transpir. 🙂

Cealaltă parte și cea mai improtantă este într-adevăr infrastructura. Ani de zile m-am bătut cu pumnii în piept, susținând că aceasta nu este atât de importantă atâta timp câttu ca ciclist îți vezi de drumul tău, iar șoferii dau dovadă de înțelegere. Am salutat inaugurarea pistei de biciclete de pe Calea Victoriei căci mă simțeam mult mai în siguranță, dar o capitală europeană nu se poate lăuda cu doar câțiva kilometri de infrastructură dedicată bicicliștilor. E drept că nici spațiu nu prea este pentru construcția unora noi dacă vrem să păstrăm drumurile pentru autovehicule intacte, însă Primăria ar trebui să ia o decizie tranșantă în acest caz: tăiem din străzi, construim piste, iar în felul acesta încurajăm pedalatul. Nu știu sincer ce se va întâmpla în sezonul rece, când numărul de bicicliști se diminuează semnificativ.

Împărțirea trotuarului în două? De acord! Spațiul de pe calea de rulare a autovehiculelor este prea îngust.

Aceeași bandă care rulează paralel cu șoseaua, dar pe trotuar.

Pista pentru bicicliști este separată față de trecerea de pietoni.

Urcarea pe trotuar o poate face și un copil cu o bicicletă cu roți de 12 inch, fără să fie zguduit.

 

Dar pentru că tot am adus vorba de infrastructură, sunt de acord ca aceasta să fie construită exact așa cum o permit străzile: fie pe marginea drumului, fie pe trotuar. De curând am dat o tură prin Schweinfurt, un oraș nu foarte aglomerat dar cu străzi destul de înguste, unde s-a aplicat excat ceea ce vă povesteam mai sus: construim pe unde ne permite infrastructura existentă. Iar astfel, trotuarele au fost împărțite în două, jumătate revenind pietonilor și cealaltă jumătate bicicliștilor. Există de asemenea pistă și pe marginea drumului acolo unde strada este mai lată. Dar cel mai important, există o corență incredibilă în ceea ce privește legarea acestor piste, pe traseul stradă-trotuar. Cum bine spunea cineva, poți să fii și no brainer și tot te descurci să mergi pe acolo, fără să cobori borduri înalte sau să sari diverse obstacole. Drumul te poartă inteligent. Te dai jos doar la semafor, dacă nu știi să faci trackstand. În zonele pietonale unde nu există piste trasate, ai acces cu bicicleta atâta timp cât pedalezi cu atenție. Dar cel mai mult m-a impresionat în Germania, la fel ca în Olanda sau Franța, țări prin care am mai pedalat, răbadarea șoferilor. Fie că pedalezi prin oraș sau pe drum național, aceștia așteaptă calmi în spatele tău până ce se ivește ocazia de a te depăși în siguranță. Iar acesta este un capitol la care noi cu siguranță nu stăm foarte bine. Am stabilit deja că șoferii nu te mai claxonează ca pe vremuri, însă când vine vorba de depășiri de cele mai multe ori nu au răbdare, trec foarte aproape de biciclist și cu siguranță te înjură dacă așteaptă după tine mai mult de 10 minute. O problemă de mentalitate pentru ambele părți, atât pentru cetățenii de rând cât și pentru autorități.

Dublu sens pe trotuar.

Și din nou. Partea frumoasă este că nu ajungi niciodată într-un loc unde să se termine brusc pista și să nu ai continuare.

În zonele pietonale este permis accesul cu bicicleta.

Mai tăiem din parcări și facem loc pistei.

Interzis pentru autovehicule, exceptând bicicletele. Circulația pe contrasens este deci PERMISĂ.

Puțină relaxare în orașul Haibike, SKF, Bilstein și Sram. Destul de gol duminică seara pentru câtă industrie există aici.

Ca să ajungem la nivelul acestor țări cred că va dura mai mult, această coerență în proiectarea străzilor fiind departe de ceea ce există acum la noi. Modificările ar trebui să fie semnificative pentru a duce situația la un nivel civilizat, iar asta nu necesită doar investiții, ci și o minte limpede și inteligentă care să gândească toate aceste lucruri. Deși nu pare mare lucru, iată că bâlbâielile autoritățiilor continuă de la un an la altul, sub diverse forme: piste traste ilogic, în bătaie de joc, doar pentru a mai cheltui ceva bani din buget și pentru a-și mai trage câte ceva și pentru buzunarul propriu. Vorba aia: las’ că merge și așa!

Apasa aici ca sa citesti in continuare
S-ar putea sa-ti placa...

Pe bicicletă din 1998, am pedalat pentru prima dată pe un e-bike în 2010, iar aceasta mi s-a părut odioasă. Cu timpul, am avut contact cu majoritatea bicicletelor electrice importante lansate pe piață și am început să le înțeleg scopul, ca apoi să mă acapareze complet. Din 2016 scriu pentru ElectroBike.ro și pe lângă cele 7 bicicletele non-electrice din garaj, dețin două e-bike-uri: un hardtail și un full-suspension.

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Advertisement

Cele mai citite

Advertisement

Noutati

Questions

To Top